A+ A A-

Viata unui copil cu handicap total schimbata

Anca (numele a fost schimbat pentru a pastra confidentialitatea), nascuta in anul 1996, a fost abandonata de mama ei, trecand prin 4 centre de plasament. A fost incadrata in gradul de handicap mental grav. Era doar unul dintre copiii cu dizabilitati pe care nimeni nu-i dorea din casele de copii pentru care Romania era prezentata negativ la acel moment. Viata lor se desfasura in saloane asemanatoare celor din spital si nu aveau acces la nici un fel de program de recuperare. Personalul era putin, nepregatit, facea fata cu greu atator copii cu probleme, uneori singurele lucruri pe care reuseau sa le faca erau sa ii hraneasca si sa ii schimbe. Nu se punea problema ca acesti copii sa iasa din Casa de copii si sa cunoasca viata normala.
Prin proiectul de Dezinstitutionalizare a copiilor cu handicap sever finantat de SERA Romania si initiat de organizatia noastra, incepand cu luna aprilie 2002, Anca a fost plasata intr-o familie de plasament din Galati, selectata de personalul nostru. Cand a fost luata din centru, Anca nu manca, nu se imbraca singura, nu stia sa foloseasca toaleta, nu putea folosi obiectele din jur, avea tulburari severe de comportament, nu vorbea, nu interactiona cu persoanele din jur.
In 2004 Anca a inceput un program de recuperare educationala la grupa «Healing Hands» de la Centrul de zi «Iovan Iorgovan» Galati. Anca s-a acomodat greu la grupa dar mama a fost alaturi de ea,  a stat cu ea. In prezenta mamei, Anca facea progrese, s-a acomodat cu mediul, cu persoanele din jur. Efortul sustinut al mamei o facea pe Anca sa aiba incredere in ea, reusind sa faca lucruri pe care nu le putea face inainte (sa deseneze, sa faca liniute, cifre, etc.)
Incurajata de progresele Ancai, in septembrie 2005 doamna Ionescu a inscris-o la Scoala Speciala sperand ca ea va face fata. Inceputul a fost foarte greu, la scoala, Anca nu s-a putut acomoda, crea foarte multe probleme in clasa, iar orele nu se puteau tine atata timp cat mama nu era cu ea. Avand in vedere aceste lucruri, doamna Ionescu s-a decis sa stea cu Anca la scoala. In timp, Anca a dobandit foarte multe abilitati: in primul rand reuseste sa se acomodeze mai repede cu medii straine si cu persoanele din jur, (acum de exemplu, se duce la scoala cu un mijloc de transport insotita de mama ei) a reusit sa relationeze bine cu invatatoarea, a invatat sa scrie, recunoaste literele si cifrele, s-a acomodat cu colectivul.
In acest timp Anca a invatat si deprinderi de auto-ingrijire, acum poate folosi periuta de dinti, isi face patul, se imbraca singura, relationeaza cu membrii familiei: mama, fratele ei, interactioneaza cu colegii de la scoala. Asta pentru ca Anca a avut o familie care a ajutat-o si sprijinul profesionistilor nostri pentru o cat mai buna integrare si dezvoltare educativa si sociala. Pentru noi progresele unui copil cum este Anca, evolutia ei, satisfactia si emotia pe care le traim  vazand-o acum, credem ca indreptatesc eforturile umane si materiale care s-au facut pe parcursul celor cinci ani ai programului. 

Situatia ei este incomparabila cu cea pe care ar fi avut-o ramanand intr-o Casa de copii. Anca este doar unul dintre cazurile preluate de fundatie prin proiectul “Dezinstitutionalizare copii cu handicap” in colaborare cu SERA ROMANIA. 

Se constata un progres real la toti copiii luati din centrele de plasament care acum au o familie, avand astfel sansa de a se dezvolta social si educational spre potentialul lor maxim.

SPONSORI SI PARTENERI

 

Amount: 

© 2016 - Fundatia Inima de Copil | Powered by OMP.